Acum si cu actul II. Da, am citit materialele din sursa, insa am inteles ca este o problema cu autenticitatea unor postari si chestii de genu, motiv pentru care nu vreau sa ma risc sau sa fac vr-o prostie. Nu voi cita, voi mentiona ceva foarte pe scurt.

Articolul care mi-a atras atentia si care m-a mai “luminat” un pic a fost cel despre Creative Commons ( http://creativecommons.org/about/what-is-cc – si uite cum imi dau cu stangu-n dreptu’). Mai pe foarte scurt, e vorba despre o organizatie nonprofit care se simt un pic cetateanul civic si vrea sa lamureasca si sa consilieze problema drepturilor de autori, restabilind, intr-un fel de a spune, drepturile de autor. O notiune interesanta, cel putin pentru mine, e cea de drepturi de autor partiale(traducere fortata, stiu, a “some rights reserved”). Cum inteleg eu notinunea = “strofa unu si doi sunt gratis, da pentru refren si strofa trei, 4.99 lei”. Ce inteleg de la ei = definirea unor domenii in care ai libertatea de a folosi in anumite feluri materialul iar in alte domenii interzicerea acestor libertati. Ce nu inteleg = Nu sunt tot drepturi de autor complete daca undeva(anumite cazuri) te poti folosi de ele si undeva nu poti? Adica, acolo unde poti invoca aceste drepturi, asa cum am zis mai sus, (de exemplu) detii tot cantecul, nu strofele unu si doi. Eu as sugera sa se redirectioneze tot efortul catre domeniile de utilizare daca tot se doreste aceasta abordare(a drepturilor de autor).

Nu sunt avocat, nu am fost confruntat vr-odata cu asa ceva si nu cred ca as putea sa ofer pareri de profesionist despre acest aspect al temei. De asemenea consider ca sa spun ce am citit pe o pagina web, insa cu alte cuvinte, iarasi, nu e prea departe de copy-paste. Prefer sa ofer parerea mea personala, legata de impactul acestei teme(suna cam pompos) asupra vietii mele.

Pe scurt-lung, si ma refer aici strict la filme si muzica. Nu cred ca lumea contesta autorul piesei/filmului(cu sensul ca “nu esti tu ba autorul, e altul!”). Mai mult, majoritatea asa zisilor hackeri nu scot bani din ceea ce pirateaza, deci treaba cu “se arunca in noroi munca si painea unui artist”, e cam gresit inteleasa(luati in considerare ca lumea ia filmul de pe net GRATIS deci nu se poate vorbi de o a treia parte care sa incaseze venituri ilegale). Desigur, nu militez pentru ignorarea recunoasterii dreptului de autor, la propriu, si de asemnea nici pentru eliminarea comercializarii muncii, pentru ca nimeni nu ar merge la serviciu fara plata. La fel si artistii, ca tot vorbim despre munca lor, pana sa ajunga la capitolul “Uite-i baaaaaa, se fataie pe scena si-si iau benve! de ce sa le dau bani ca nu merita!” au de muncit pentru o paine.

Daca ar fi sa mi se ceara parerea, eu as adopta masura de adaptare a preturilor in functie de piata. Adica, in Germania vinzi CD-ul cu 15 euro, in Romania il vinzi cu 10 lei. De ce? Pentru ca in Romania nu am aceeasi putere de cumparare si pentru ca altfel o sa prefere piata sa se riste si sa-ti fure produsul(si deja o face cu succes). Cum am tot zis. Artistii castiga recunoastere si respect proportional cu notorietatea, dar si cu talentul/prestatia scenica. Chiar daca albumul va fi plagiat, adevaratii fani il vor cumpara si original(ca pana la urma, la o simpla tranzactie se reduce acest subiect si toate procesele si certurile). De asemnea, atatea legi si restrictii duc la gandirea colectiva de “las’ ca va arat eu voua!”

Cu acesta ultima postare trag cortina in urma actului doi, oferind desigur, pentru publicul devorator, o concluzie. Nu totul e legat de bani, nici de “ce e al meu”, nici macar de etica. Produsele “bune” ale mintii umane vor fi mereu recunoscute, apreciate si rascumparate.

Acum, sa ne ridicam si sa mergem sa audiem un mozart sau un morandi, dupa gust, ca doar oricum, sunt colegi de breasla, nu? Si ambii la vremea lor au trait(sau traiesc) din muzica. Lumea si astazi le canta cantecele, iar ei… sunt sigur ca nu se supara!

Asa, ca de incheiere pentru pirati, dupa ce i-am “evidentiat” ma gandesc cum ar fi sa fii pirat. In primul rand… sa te trezesti asa dimineata si sa zici “Eu sunt pirat!”. E cam ca si cum te-ai trezi si ai spune: “Eu sunt poliglot!” sau “Eu sunt ambidextru!” sau “Eu sunt reptomit!” (fanii HP stiu – in traducere eu sunt vitamina de reptile, sau in dialect banatean, mita pentru reptile). Face cineva asa?

In al doilea rand, tot citind p-acolo… partidul piratilor. Militam pentru legalizarea ilegalitatii! DA! (cum zicea bine intr-o piesa de teatru: Sa salvam balenele! Daaaaaa! / Si apoi sa le mancam! …). Ca si idee mi se pare … sa salvam viata prin moarte. Trecem peste. Cum ar fi, luand ideea la propriu, sa vina in parlament unii: “aaa, stim ca ne confruntam cu o criza economica, dar, cine e de-acord cu un torrent cu subtitrare in bucuresteana la Avatar, si cu filmul da sa aibe si emoticoane misto?” N-ar fi genial? eu i-as vota(daca mi-ar da si mie filmul).

Trecand la treburi “serioase”, vad toata povestea asta cu pirateria si “oh, vai, firmele plagiate *faint*!” ca pe cearta dintre betivanii de la mine de la scara, urlete, vaiete, s-ar lua la bataie, da-s prea departe unul de altul. Ne plac filmele muzica etc. etc. Da, le furam ca niste porci nesimtiti sa ne fie rusine. Suntem niste corupti(dar apoi incercati frumos sa ne ziceti ca suntem stimati clienti).

Oricum, long story short. Toata tevatura cu pirateria, firmele stiu foarte bine ca de fapt e strategie de marketing, ca altfel ar fi dat faliment de mult. Un fan adevarat sau un om foarte placut interesat de ceva, chiar daca pirateaza, oricum o sa cumpere si cd-ul original. Daca ar vrea sa scape de pirati, ar putea si fara procese si urmariri. Cum? Simplu! i-ai painea de la gura. Fa tu materialele freeware si papa pirati. Dar nu, ca nu e in avantajul lor. Din perspectiva piratilor, iti spun acum sa nu te gandesti la un mar verde. La ce te gandesti acum?

Piraterie, hackeri, ilegalitati, justitie, drepturi etc.  Eu le consider abureli de ochii presei. Cand vrei sa faci ceva, pac pac, taci si faci. Cat despre hackeri, e trendul de a te da mare, dar, si aici oarecum ii felicit, faciliteaza aceesul unora la informatii.

Ar fi si aici, poate, mai multe de scris, mai multe opinii de ascultat, insa nu ar fi stilul meu. Eu prefer sa pastrez lucrurile simple. Hackeri si producatori. E simplu, sunt doua tabere care nu pot sa existe una fata de cealalta(intrucat, hackerii intra in grupul consumatorilor, si exista razbunarea ). In alte cuvinte, e aproape exact ca si simbioza dintre crocodil si o specie de pasare(nu stiu exact care si nici nu vad necesar sa caut acum): pasarea(hackerii) mananca, crocodilul(producatorul) este curatat; ca ocazional cate o pasare mai e mancata, partea a doua.

Dar shhh! Asa e viata(de pirat) te misti repede sau esti mancat!

Acum, sa tragem ancora la modem, sa luam un film, sa ne uitam linistiti ca tare ne-a mai chinuit(mai ales citirea surselor) tema asta…

Citind blogurile colegilor si incercand sa nu fiu rautacios si sa nu dau nume (stiu stiu, tehnici comuniste, nu ma intereseaza) gasesc multe chestii legate de tema dar, din punctul meu de vedere, irelevante -> nu ma intereseaza cele mai vizionate site-uri, piratate filme, (ne)aplicate legi, marfa filme, statistici (in)utile. De ce? Ca n-am ce face cu ele si ghici ce? hehe, se gasesc pe net.

(Aici un mic comentariu. Nu injur pe nimeni, nici elevi nici profesori. Legat de partea cu unutilul, o spun din punctul meu de vedere. Felicitari pentru cei care au citit foarte mult legat de temele astea. Eu ma multumesc cu simtul comun si cateva note directive din sursele puse la dispozitie. Imi asum ce am scris si de asemenea si ulterioara nota.

Cum e trendul, Va multumesc pentru intelegere!)

Buuuun. Trecem peste; probabil cum ati observat in cazul meu, consider ca blogul ar trebui sa se axeze pe parerea personala, chair daca nu documentata. Consider o analiza “juicy” (sa fiu si eu monden, ah la naiba!) la nivelul simtului comun mai eficienta si mai clara decat o relatare a unui document formal. Parerea mea! ?
Trecem si peste asta. Chiar am incercat sa citesc tot ce era in lista cu resurse dar nu am reusit. Prea mult.

Primul meu necaz acum -> cand in sfarsit am si eu acces la net se termina proiectul asta (care apropo, mi s-a parut fain, pacat ca nu am putut sa ma desfasor calumea).

Al doilea – ma gandesc ce as putea sa scriu interesant si original despre internet si totodata si legat de tema. Statistici nu, pareri ale nu-stiu-cui ma indoiesc… ma gandeam sa inchei folosind o metafora epica. Si cum ma uitam eu la desene animate (pe net) ma buseste o fraza frumoasa: “intra cine vrea, scapa cine poate”

Epic! Frumos! Suna exact ceea ce este! INTERNETUL – INTRA CINE VREA, SCAPA CINE POATE!

Da, o definitie si o stabilire in parametri a internetului -> o jungla! bine hai retea… dar haotica, deci jungla cu retea stradala/cartografiata… sa zicem(sau in termeni specifici jungla cu “God’s Eye mod” – gamerii stiu).

In fine, punct si de la capat: ma gandesc asa, profund, la situatia actuala a internetului si la comportamentul “internautilor” si exceptand cele cateva site-uri ce promoveaza cultura(a se citi chestiile alea frumoase gen muzica “buna”, o carte “buna” si alte chestii ce primesc adjectivul “bun/a” si pe care cu sau fara convingere le recunoastem ca fiind crema) e un haos general: atacuri informatice(da, cred ca in curand vor inventa si “fire the violet flame.exe”), inselatorii, “vrajeli si combinatii”, anonimat, frauda, caritate, televiziune, cumparaturi, reclama, facturi uriase la curent, trafic – de TOATE felurile – si o gramda de alte chestii… ma fac sa-mi aduc aminte de perioada cand eram pana la genunchi si ma trimitea mama sa cumpar! (e irelevant ce). Ajungeam si vedeam intrigat multimea – le facea placere sa se imbulzeasca(vezi forumuri/mess/site-uri de socializare) sa urle(mess, hi-5, facebook etc) si sa fure la cantar/ graunta(vezi download-ul ilegal) sa fie cetateni civici(militantii anti piraterie) si indiferentii(sa vedem ce mai e nou pe youtube si in presa). Ca si acum, atunci, trageam aer in piept, imi tineam respiratia si speram ca atunci cand ajung in partea cealalta a pietei sa fiu intreg, cu sacosa si cu tot ce trebuia in ea si cu restul in mana. Nimic nu s-a schimbat, virusi, amenintari, “tzepe”.

Internetul este un… hai mai bine sa ne limitam la faptul ca este. Asa, ca final de sezon, atat am de comentat despre internet. E bun, e rau, dar cel mai important e ca este; si ca un proaspat sofer(internaut), tot trebuie sa inveti candva. Tu intra, de iesit ai sa iesi candva(a se citi aici si analogia referitoare la partea “addictive” a internetului ) intreg(sau nu), cu anumite cunostinte(sau nu) sau (macar) cu ceva de povestit(sau nu).

Curaj!

Punctul 2 -> tot n-am reusit sa ma conving sa scriu cu diacritice ca na, ma grabesc, inchide in cora la standurile cu mostre gratuite(ma gandeam sa ma duc cu o galeata sa iau din mers).

Punctul 3-> Drepturile de autor, actul I

Inca nu am reusit sa citesc mare lucru din materialele de pe pagina cu resurse(vezi blogul temei) daaaaaar, nu puteam sa scap ocazia sa-m dau cu parerea (motivul pentru care am impartit articolul introductiv despre drepturile autorului in doua acte) .

Multa lume priveste drepturile de autor ca fiind o masura nazista impusa de zgarcitii aia de autori, “lua-i-ar toate alea releli, amin! Da’ noi tot le ascultam muzica, da’ iei tot naspa ramane!”. Ideea e ca nu e niciun gigel/gigea(a se citi cetatean al unei tari(in care exista astfel de drepturi(sau macar drepturi))), care sa aibe acasa studiouri de inregistrare, filmare, prelucrare etc. Ba da! vor spune unii; si sa se si foloseasca de ele la nivel industrial(imi place cum suna), voi spune eu. Din moment ce acele persoane nu se folosesc de ele pentru productie in masa, inseamna ca nu e chiar asa rentabil.

Deci, avem urmatorul sistem. Eu, cetatean capatanos(adica am idei multe), compun o melodie/scriu o carte/scenariu sau altele de genul. Tot eu, nu am bani/timp/chef/pricepere sa ma ocup de proiecte de PR, marketing, distribuire, contracte si toate cele, asa ca, ma duc la niste baieti destepti si cu relatii care au ei tot ce-mi trebuie mie. Ii cunoastem cu totii dupa numele de “Case de productie”. Baietii astia, ca toata lumea de altfel, nu vor sa munceasca degeaba: PR-ul, marketingul, distribuirea si toate cele costa si timp si bani(a se citi aici toate resursele necesare). E logic, deci, ca vor profit si astfel, ei(casele de productie) interzic copierea, vinderea, upload-urile etc. De ce? pentru ca daca faci una din cele de mai sus, ei pierd bani.

Mai pe sleau, artistii traiesc din concerte/exploatarea “live” a ideilor lor, casele de productie din raspandirea si comercializarea ideilor artistilor. Nu artistii sunt zgarciti, nu artistii iti cer bani pe CD-uri/materiale. Pentru ei reprezinta un mijloc prin care sa te convinga pe tine sa vii la concert, de exemplu(acolo ii dai tu o painica, Hummer, casa in Franta sau ce mai vrea el).

Pe post de concluzie la nivelul simtului comun: drepturile de autor, asa cum vad eu, nu au fost create atat de mult pentru a-i proteja pe artisti/creatori/*nume* ci pentru a asigura profitul celor ce se ocupa de distribuirea acestor idei(case de productie, moguli(“vorba la presedinte”), corporatiile ce lucreaza in domeniu)

Data viitoare, actul II = dupa ce am citit pe acolo :>

Am incercat sa citesc materialele de la resurse si s-au dovedit un adversar mult prea puternic. Nu am putut rezista pana la capat. Deci, improvizam….zez.

Prima intrebare(mai mult decat existentiala) care m-a lovit, legata de tema cu Piratii, a fost: “Da’ de ce le zice pirati?”.  In urma unei profunde investigatii antropologice(de vr-o 2 statii de metrou cu castile in urechi) am comparat cateva elemente si am tras cateva concluzii. In primul rand, reprezentarea piratilor din creierul meu, e ceva de genul:

(am uitat un “lui” -> cabina capitanului)

Reformulez, nava piratilor e primul lucru care imi vine in minte cand au cuvantul “pirati”. M-am gandit si de ce sunt numiti pirati. Evident ca nu se “dau” cu corabia pe Victoriei, trag o parcare laterala pe langa “Muzica”, se dau jos, urla, vantura obiecte menite distrugerii, dau navala in magazin, bat tot ce misca, fura cd-uri, rapesc cateva femei, dau foc si pleaca. Asa ca am formulat o teorie cel putin(teoretic) plauzibila. Eu zic ca si-au luat numele de “pirati” pentru ca “Cetateni cu abilitati deosebite in utilizarea computerelor, mai ales limbaje de programare, ce se folosesc de talentul si cunostintele dobandite pentru a descarca ilegal materiale inregistrate si protejate prin legile drepturilor de autor” era cam lung.

In plus, e si o diferenta intre piratii clasici si cei contemporani:

Trebuie totusi gandita mai bine atribuirea termenului de pirat din mai multe motive. In primul rand, eu consider ca “pirati” ar trebui considerati doar cei ce “hackeresc”/publica materiale inregistrate sub diverse case de productie, marci etc. Zic acest lucru pentru ca indraznesc sa compar fenomenul cu urmatorul exemplu: Daca eu fur un mar si il arunc pe trotuar iar tu il gasesti si il iei, asta te face hot?

In al doilea rand, cu totii am/ati vazut filme, de exemplu, care prezinta un fel de watermark(termen cam fortat) in subsolul ecranului, cu un text de genul: “Pentru a fi luat in considerare la decernarea premiilor/evaluare etc.”  sau “apar pe net” in formate foarte bune(cunoscatorii stiu, necunoscatorii sa se informeze). De aici putem concluziona doar ca cei care au acces la materialul original pot distribui ilegal pe net si mai in gluma mai in serios se fura singuri si apoi se victimizeaza.

M-am gandit si de ce e lumea motivata sa fure. In romania si alte tari sub noi(va vine sa credeti ca exista? :>)[economic vorbind] nu prea te lasa mana sa dai cate 100 de ron pe film chiar si saptamanal.Dar in USA sau alte tari vestice, unde ajung sa coste 10-15 dolari/euro? Adica, na, cat de vestic-zgarcit poti sa ajungi? Si ironic e ca de fapt acolo se “fura” mai mult ca aici, deci, “Che pasa capitano?”

Avem doua parti(cumparatori si producatori) si o problema(cel putin din partea producatorilor). Cei din urma isi vor banul si pe buna dreptate, ca doar e munca, fie ca e vorba de o carte on-line sau un film. Clientii, consider eu pe baza experientei personale si a parerilor impartasite de cunoscuti, doresc(nu in Romania, aici cam totul se invarte in jurul banilor; “downloadez ilegal ca nu am bani sa-mi iau jocul/filmul/documentul respectiv”) o personalizare a serviciilor oferite de producator. Adica, “nu am timp sa vin la cinema, da-mi sansa sa-ti vad filmul de-acasa; *nu ca tu-i faci copii ilegale(desi sunt acceptate copiile de siguranta -> ?!)*  nu vrei? oricum fac eu rost de el, si ii fac si copii numa’ sa te oftici”

Revin la termenul de “Pirat”. Pariez ca toata lumea face asocierea cu furtul(ca tocmai de-asta se si plang producatorii, ca sunt furati). De ce fura oamenii? Pentru ca au nevoie. Pariez ca daca li s-ar oferi ce cer(in fond, cred ca pentru casele de productie ar fi strategie de marketing) – personalizare, abilitatea de a nu cumpara la pachet(vezi cd-uri cu muzica) si preturi in functie de situatia economica – piratii si-ar cam pierde utilizarea.

Ce este mai sus reprezinta viziunea mea despre “pirati” si parerea mea despre situatia aparuta in urma activitatii lor.

Va urez (a)vant in cablu favorabil in continuare si spor cu recenzia pentru marti! (cunoscatorii stiu )

p.s. sa nu plagiati

M-am uitat la blogurile colegilor mei si am vazut ca tendinta generala a fost de a incepe cu definitia internetul. Dar, intr-o incercare de a nu plagia initiativele(vezi capitolul 3 care urmeaza a fi conceput),  am sa incep in alta maniera, si anume, stilu-mi caracteristic: fara Dumnezeu sau sens.

In cazul de fata, as folosi mai degraba termenul “metrou” decat tramvai; doua motive: 1 – inca nu m-am “dat” cu tramvaiul prin bucuresti, 2 – pending.  (pentru cine nu intelege aluzia titlului -> internet = mobilitate).

In loc de o definitie plagio-copiata de pe google.domeniu prefer sa va povestesc cum am descoperit eu internetul. Pe vremea cand detineam mai putini centimetri decat majoritatea persoanelor, a aparut ca prin magie(vezi Harry Potter) o chestie numita “optionalul de informatica” (care apropo, chiar s-a facut *semnul exclamarii x fara numar*). Si cum treceau zilele si cresteam noi mari, frumosi si cu mintea la cu totul altceva, iaca ne suntem dusi(licenta poetica) in fata unui monitor mmmm…ic(cred k n-avea 15″, probabil special produs pentru noi) si acolo(37 de insi) ne holbam ca la sfantul graal cum profesoara a scris “www.google.com”. Apoi, pe masura ce am crescut inalti ca ce-am putut si tot tacamul am descoperit si noi la ce se foloseste (teme, muzica, filme(da… si din-alea), petitii, amenintari anonime, agatari(in clanta) si apoi am decis sa ne limitam la atat).

Eh, si totusi, care-i legatura cu tramvaiul?(fi-voi luat la rost) pai, titlul, pe langa faptul ca face referire la ceva ce unii cunosc(nu stiti ce? nu-i nimic, folositi internetul) sugereaza cum am mai spus mobilitate + (elementul de noutate introdus de formularea precedenta menita sa starneasca curiozitatea(paranteza menita sa mareasca textul)(paranteza menita sa dezvaluie tehnici meschine)) banalitate. Pe baza unui sondaj, sa vedem cine se mai holbeaza acum la www.ceva ca acum doua decenii; exact, nimeni! Ce e internetul? Ceva pe care l-am gasit acasa, intr-un monitor; nu ne intereseaza ce e, dar e important ca exista, iar pentru unii aproape ca are rol de familie(iubesc internetul pentru ca toti prietenii mei traiesc in el): fara internet = 2012(filmul, nu anul). Ne ajuta la orice, raspuns des intalnit, de la chestii puerile (12 ani – referate + jocuri; 15 ani – gagici/gagii; 19 ani – tema de la comunicare si recatare; mai tarziu -  sa ne spuna ei) la chestii ceva mai importante (dar nefolosite la noi) – tranzactii bancare, cumparaturi, mailuri + toate chestiile la care se folosesc, si multe altele care nu-mi vin acum in minte(a da, e-books pentru facultate)). Cu toate acestea, pentru foarte multi internet = hi5, messenger, chicalacacichicea, si alte lucruri insignifiante. Rezumand, intrebarea ce este internetul si cu ce se ocupa… nu stiu daca intereseaza atat de mult pe cineva.

Si apoi se pune urmatoarea problema: cum sa folosesti ceva cand nu stii tot ce poate face?

Super simplu: folosim internetul de lenesi ce suntem si de avantajos ce este!